Penitenciarul S.C. LOVer S.A. - part. three

NOTĂ: Orice asemănare cu întâmplări sau persoane reale este absolut întâmplătoare. :)

Nemo legem ignorare censetur - nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii .... altfel nu ar mai avea cum să se aplice nici o sancţiune, legal.

Nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaşte legea, adagiu latin ce exprimă principiul potrivit căruia se prezumă că toata lumea cunoaşte legea şi nimeni nu poate fi apărat de răspundere invocând necunoaşterea prevederilor ei; eroarea de drept nu exonerează de răspundere.

In ţara noastră, cunoaşterea şi respectarea legilor este o indatorire primordiala a tuturor cetatenilor, înscrisă în Constituţie. Cunoaşterea şi respectarea legii definesc atitudinea civică, comportamentul etic, grija faţă de valorile sociale, apărate şi promovate prin actele normative.

Dacă coroborăm aspectele menţionate mai sus cu prevederile din Legea 293/2004 constatăm că nerespectarea unei dispoziţii a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pe principiul necunoaşterii tot intră sub incidenţa unei abateri disciplinare:

b) neglijenţă şi superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, a dispoziţiilor legale sau a celor primite de la şefii ierarhici ori de la autorităţile anume abilitate de lege;

Cu atât mai grav fiind faptul când un director de penitenciar, ce a ajuns acolo printr-un concurs cu multe semne de întrebare, este cel ce încalcă, cu nonşalanţă dispoziţiile primite de la şefii ierarhici, iar acesta, conform atribuţiilor din anexa 1 din Decizia 507/20012:

-          răspunde de hotărârile luate şi dispoziţiile date în legătură cu actul managerial;

-          asigură respectarea actelor normative în vigoare referitoare la paza şi siguranţa patrimoniului unităţii;

-          pune în aplicare planul de prevenire a scurgerii de informaţii clasificate;

-          ş.a.m.d.

Ce dispune Administraţia Naţională a Penitenciarelor: conform Ordinului D.G.P. nr. 2351/15.06.2001, referitor la locul de desfăşurare a audienţelor cu aparţinătorii persoanelor private de libertate, se prevede interdicţia de a avea loc în biroul directorului unităţii şi doar în spaţii special amenajate.

Audienţele cu aparţinătorii persoanelor private de libertate au avut loc începând cu luna mai 2012 fie în biroul directorului unităţii, fie în secretariat, contrar prevederilor menţionate cât şi conform măsurilor minime stabilite prin PPSIC, ultima de acest gen fiind exact pe 18.02.2013.

Putem înţelege că o persoană de valoarea stimabilei se deranjează greu din fotoliul călduţ dar parcă şi şefii ăia din A.N.P.  când dau o decizie se aşteaptă să fie respectată (n.a. oare?). Legat de nerespectarea PPSIC se înţelege, doar în aceste perioade de vizite responsabilul PPSIC era văru Leonard DaVinci şi ofiţer secretariat cu funduleţul tot pe un scaun călduţ obişnuit. Doar nu era să se deranjeze ditamai amicii de potlogării de la căldurică şi să se deplaseze tocmai la  sectorul vizită sau oriunde altundeva când e aşa frig afară.

Şi să nu uităm, probabil motivul acestei nerespectări ale Ordinului D.G.P. nr. 2351/15.06.2001 o avea legătură cu posibilitatea ca, prin întrevederile din spatele uşilor închise ale biroului directorului, uşi păzite în anumite situaţii de cerberul DaVinci, să se stabilească anumite înţelegeri oculte.

Că doar nu ar fi prima dată. Doar pe 13.12.2012, la o altă astfel de audienţă, respectiva aparţinătoare de pepeleu a fost instrumentată cum, pe cine, în ce fel şi unde să reclame. Odată ieşită la poarta instituţie respectiva a afirmat cu tărie că o are de partea sa pe doamna derector şi că se va adresa de la DIP-ANP până la Parchet, ceea ce s-a şi întâmplat.

Asta este, când te ţine, te ţine. Trebuie să ai muşchi, nu glumă.